generatia noua

Am incercat sa-l inteleg pe elevul meu. M-am gandit ca nu e vina lui ca a ajuns in clasa a 12-a si nu stie matematica nici de a 7-a. Ca fiind la o clasa de "profesionala", si profesorii i-au tratat cu indiferenta ca fiind .. "irecuperabili".
Si am zis ca nu-i nici o problema, o sa-i dau eu o sansa. O sa-l invat eu cat de mult o sa pot in astea 3 luni. Macar chestiile de baza, ca sa ia si el macar un 5 la bac.

Si m-am pus pe treaba. Am studiat programa pentru el, am reluat materia, am simplificat-o, am structurat-o cat de mult am putut. Numai sa se prinda ceva de el. I-am reluat anumite capitole si de 3 ori, ca sa fiu sigura ca a inteles. I-am explicat aceleasi chestii de cate ori mi s-a parut necesar.
L-am pus sa scrie formule de cate 30-50 de ori. I-am dat de lucru pentru acasa numai tipuri de exercitii pe care le-am facut impreuna.
Doar-doar s-o fixa materia in mintea lui.

Dar daca el nu se zbate, eu ce sa-i fac?
Daca il tin mai mult de 2 ore, incepe sa ofteze si sa se uite la ceas. Clar, nu mai poate fi atent.
Atentia lui e discutabila. Acum a inteles si stie sa faca exercitiul, dar cand ii dau unul la fel ca tema zice ca n-a stiut, ca n-a inteles. Copiaza exercitiile rezolvate de la sfarsitul cartii si zice ca le-a facut el, desi, daca ar depune un minim de efort ar putea sa le rezolve singur.
Chiuleste de la meditatie de cate ori are ocazia si gaseste mereu noi si noi chestii urgente de facut mai importante decat temele.

Imi amintesc cand eram eu elevul. Adevarat, si mie mi-era sila de nu mai puteam sa merg la meditatie si sa-mi fac temele. Dar aveam un bun-simt si o rusine fata de profesoara mea care intreceau orice lene. Lucram toata noaptea de dinaintea zilei cu mediatia numai sa nu ma duc cu temele nefacute.
Si aveam o sete de cunoastere. Cu cat intelegeam si vedeam ca stiu, cu atat vroiam sa stiu mai mult, sa inteleg mai mult.
Plus ca, mai era si faptul ca vroiam sa intru la facultate, sa scap de acasa. Sa vad lumea, sa descopar viata, sa-mi fac un viitor. Si fara scoala ar fi fost imposibil.

Se pare ca generatia noua nu e asa. Sau poate numai unii sunt,... demotivati, desi li se ofera pe tava niste facilitati.

cand un ochi rade si unul plange

Acum vreo 2 saptamani am fost anuntata confidential ca o sa primesc acea mare promovare cu care "compania" ma duce de nas de vreun an. Eu stiam despre ce e vorba, apucasem sa invat cate ceva pe langa subiectul respectiv, lumea cam vazuse ca fac altceva,..era iminent momentul.
Deci nu am fost surprinsa cand sefa cea mare m-a chemat in birou la ea (cine intra acolo iese ori zambind ori plangand si "prostimea" nu intra in acel birou decat daca se intampla ceva important) pentru discutii.
Eu n-aveam prea multe emotii ca stiam ce o sa-mi spuna (sau mai bine-zis credeam ca stiu). Eram pregatita psihic.

Mare mi-a fost surpriza insa cand mi-au oferit cu totul si cu totul alt post. Post bun, nu zic. Dar marirea aferenta promovari,.. trista. De vreo 17%. Plus ca pe viitoarea sefa o cunosc suficient de bine cat sa-mi vina sa plang cu ochiul cu care nu rad de marire.
Vin vremuri grele pentru mine. O sa am timp din ce in ce mai putin si o sa plec de la munca din ce in ce mai tarziu.
Stiu, ar trebui sa fiu fericita ca am primit ceva, se putea mai rau -sa nu primesc nimic si sa ma plictisesc pana la adanci batrineti pe postul actual. Macar functia "da bine" la CV si o sa am multe chestii noi de invatat. Incerc, incerc sa privesc partea pozitiva.

Si pentru ca astazi s-a anuntat oficial, va las, pentru ca trebuie sa fac prajiturile pe care le-am promis in dupa-amiaza asta. Era penibil sa nu dau nimic, mai ales ca sunt recunoscuta in birou pentru abilitatile mele de cofetar :)

mega image din plaza mall si promotia lor de .. 5 lei

Magazinele "Mega Image" au aparut ca ciupercile dupa ploaie. Ceea ce e bine pentru noi clientii, ca avem de unde cumpara una-alta. Probabil ca si pentru ei e bine.
Zilele trecute am fost cu prietena mea Floricel la Mega Image de la Plaza mall sa mai iau una-alta pentru acasa.

La case era o aglomeratie,... cel putin 10 persoane la fiecare din cele 2 case deschise. Pe peretele din fata caselor- anunt mare, scris foarte vizibil. Era ceva de genul "daca esti a patra persoana la casa si nu se deschide alta casa in 3 minute de la solicitarea ta, iti dam 5 lei".
Buuun. Ne asezam la coada aia mare. Toata lumea tipa sa mai deschida o casa, aia- nimic. Totala nesimtire.
Cand ne pregateam sa aruncam tot si sa plecam, apare inca un casier. Recalcitrante, ne asezam la rand. Era evident ca toata lumea statea de mult timp la coada, nu doar de 3 minute.
Doamna din fata mea o cheama pe"sefa". O duduie care habar n-avea ce-i cu ea scoate din casa 5 lei, ii da doamnei si pleaca. Fara sa faca proces-verbal, nimic. Se vede ca s-a angajat direct sefa. Daca ar fi stiut cum e cu casieria, s-ar fi intrebat cum o sa justifice banii lipsa.

Urmam noi. Cand intrebam de cei 5 lei, casierul spune:
"Da' ce sunt eu, banca?"
Imi venea sa-i dau una.
Chem seful, vine altcineva. Un tip tupeist, ne ia de sus ca "ce vrem?"
Noi-scandal. El-nesimtit.
Si ultima faza, cea mai tare: "Bine, sa-mi dati copie dupa buletin si va dau banii".
La care noi ii dam buletinele si el ne spune "copie am cerut, ce sa fac eu cu buletinele?"
Tare, nu?

Asa nu mi-am incasat eu despagubirea nesimtirii de la Mega Image. Pentru ca nu umblu cu copie dupa buletin la mine.
Nu-i nimic,ca data viitoare o sa am (daca o sa mai calc pe-acolo).

Nu-i vorba de bani aici. E vorba de nesimtire si tupeu. Care se gaseste din plin la ei.

ghid pentru nasi si fini

Cand te casatoresti si iti alegi nasii, nu ai nici o idee despre cum ar trebui sa fie relatia ta cu oamenii aia, nu iti spune nimeni cum ar trebui sa te comporti. Daca ai niste parinti mai egoisti, acestia iti vor spune sa nu cheltui prea multi bani cu ei si sa nu-ti bati capul, daca ai niste parinti ok, acestia iti vor spune ca ar trebui sa incerci sa-i rasplatesti pentru efortul lor si sa le fii recunoscator.

Cred ca ar trebui ca cineva sa scrie un ghid, o brosura cu drepturi si obligatii intre nasi si fini. In felul asta, cand esti aruncat intr-o astfel de relatie si nu stii cum ar trebui sa stea lucrurile, sa consulti respectiva cartulie.
Eu n-am prea multa experienta in privinta asta. Am o pereche de nasi grozavi, cu care ma mandresc si o pereche de fini cu care am o relatie,.. controversata.
Dar as putea sa astern aici cateva chestii care mie mi se par de bun-simt intr-o astfel de relatie. Ceva de genul :

Pentru fini:
1. Nu iti alege nasii dupa "puterea de cumparare". Acestia ar trebui sa fie niste persoane apropiate voua, cu care sa va simtiti bine si in largul vostru.
Nasii batrani si cu bani au si pretentii comuniste de obicei, asa ca, chiar daca pe moment o sa iesi in castig financiar, pe termen lung nu se stie cat de castigat vei fi.
2. Incearca, in timpul nuntii, sa le acorzi atentie si respect. Este nunta voastra si trebuie sa fie totul perfect, dar incearca sa nu uiti de ei in momentele cheie (la taierea tortului, cand dai noroc cu invitatii, etc) asa cum am facut eu.
3. Gandeste-te la nasii tai ca la niste prieteni foarte buni, pe viata. Nu te gandi la ei ca la niste unelte folositoare care te vor ajuta sa treci cu bine peste nunta.
4. Incearca sa pastrezi legatura cu ei cat mai stransa: suna-i de ziua lor si de sarbatori, creeaza niste traditii intre voi si incearca sa le mentii (de exemplu, iesiti in oras la aniversarea casatoriei sau de ziua voastra).
5. Arata-le respect si recunostinta pentru ca au fost alaturi de tine. Nu le-ai facut tu un favor cand i-ai rugat sa-ti fie nasi, ei ti-au facut tie. Si pentru asta esti dator macar sa le arati respect.
6. Nu fii nesimtit. Suna-i daca vrei sa vorbesti cu ei, dar nu le reprosa ca ei nu te suna. Nu e nimeni obligat sa te sune pe tine periodic si sa te bage in seama. Intre voi nu trebuie sa fie o relatie obositoare si fortata.

Pentru nasi:
1. Cand te hotarasti sa devii nas, in primul rand trebuie sa te uiti bine la viitorii fini. Daca ti se pare ca esti ultima varianta(adica au fost refuzati de altii) sau ca sunt innebuniti dupa scos profit la nunta, mai bine mai gandeste-te.
2. Da sfaturi cu masura. Orice tampenie ar avea de gand sa faca la nunta, nu exagera cu sfaturile. Daca le spui o data, e ok. Daca le spui de prea multe ori s-ar putea sa ti-o ia in nume de rau.
3. Dupa nunta sau in timpul acesteia: nu cumva sa spui ca ceva nu e ok. Daca ceva e naspa si ei nu-si dau seama, inseamna ca lor li se pare ok. Si atunci iti vor lua interventia in nume de rau si se vor supara ca le-ai jignit nunta (asa cum am patit eu), chiar daca tu incerci sa le faci un bine.
4. Tine-ti asteptarile jos. Nu te astepta ca finii sa te sune de ziua ta sau de sarbatori sa-ti ureze "La multi ani". Daca tu faci asta cu nasii tai si incerci sa le arati ca-i respecti, asta nu inseamna ca si ei simt nevoia sa te respecte pe tine.
5. Asteapta-te la comentarii si nemultumiri dupa nunta, mai ales daca finii tai sunt mai materialisti. Daca nu merita osteneala, nu-ti bate capul.
6. Nu regreta ca i-ai ajutat, orice s-ar intampla. Ai facut o fapta buna si asta e un lucru extraordinar.

SOS: idei de cerut prietena in casatorie pentru Jules

Jules s-a hotarat sa faca marele pas si ne cere ajutorul.
Pentru ca momentul asta trebuie sa fie cat mai bine pus la punct, ne invita pe toti care avem ceva idei inspirate sa le asternem aici.

Eu sunt o romantica si mi-am dorit o cerere in casatorie ca-n povesti dar, pentru ca Ursu a fost tare emotionat in momentele alea m-am ales cu o banala intrebare "Ursa, facem si noi nunta anul asta?" :D
Asta e, cerere spectaculoasa n-am avut, insa pana acum viata a fost spectaculoasa alaturi de el, ceea ce face cat 100 de cereri frumoase. Si totusi,... mi-ar fi placut foarte mult ca imaginatia lui debordanta sa lucreze in scopul asta si sa ma uimeasca.

Pentru ca asta e un moment unic in viata pe care o femeie nu-l uita niciodata.
Eu i-am dat vreo doua idei lui Jules, dar nu cred ca i-ar mai strica vreo cateva,.. sa aiba omul de unde sa se inspire. Sunt binevenite si experientele voastre/ ale prietenilor sau cunoscutilor.

1 mai in Bucegi cu Andrei si Roxana

Ursu e prieten cu Andrei de multi ani. De pe vremea facultatii cand mergeau cu gasca, cu cortul, pe munte. Era o gasca mare de studenti aventurosi, iubitori de drumetii si de munte.
Am cunoscut o parte din ei, in "runda a doua" de relatie cu Ursu, cand eram in facultate si ne vedeam pe fuga, in week-end-uri, in camin. Relatie,.. "la distanta".
Pe Andrei l-am cunoscut mai bine la noi la nunta si l-am apreciat foarte, foarte mult pentru ca a venit. Singur, pe microbuz, cu rucsacul in spate, a venit. S-a intalnit cu cativa din vechea garda, dar au venit din directii opuse si a fost un efort din partea lui.
De vreo 2 ani incoace, a aparut Roxi. Draguta, finuta, petrecareata asa ca el,.. perechea perfecta. Noi am placut-o foarte mult si ne-am bucurat pentru el ca si-a gasit jumatatea si anul asta o sa mergem la ei la nunta in septembrie cu mare, mare drag.

Inainte de 1 mai am fost la film la Afi, la Vip - cu ei. Si, din vorba-n vorba, am ajuns la concluzia ca ar trebui sa plecam la munte in mini-vacanta de 1 mai, ceea ce am si facut sambata dimineata.

Am plecat de dimineata cu mancarea-n portbagaj, (ca e scump restaurantul pe varf de munte) am cantat in masina, am urlat Roadtriiiip cat ne-au tinut plamanii. Am dormit la cabana Zanoaga, toti 4 intr-un pat improvizat, ca-n studentie si a fost extraordinar de frumos si de spontan.
Duminica dimineata ne-am baut cafeaua pe terasa, la aer curat asa cum visam noi fetele in alte week-end-uri triste de Bucuresti si am plecat mai departe.

Pe unde ne-a dus Matizul,.. pe unde nu ne-a dus poate e mai corect.
A urcat Matizelu' nostru muntele de minune. A trecut de lacul Bolboci,

pe langa Padina si a ajuns la cota 1000. Prin noroi, printre pietre, prin zapada chiar. Ne faceau oamenii poze ca suntem cu Matizul pe-acolo. Dupa care am luat-o in jos, spre "Cuibul cu dor" pe unul din cele mai frumoase drumuri pe care le-am vazut. Drum nou, peisaj de exceptie.

Am vazut si Pestera Ialomitei care mi s-a parut cea mai aventuroasa pestera pe care am vizitat-o pana acum si care mi-a lasat si o amintire: un cucui de toata frumusetea. Am vazut branduse cat poate cuprinde ochiul omenesc.

Campii intinse, toate mov.
Cred ca asa arata Raiul. Numai ca e pe pamant. Totul e sa-l gasesti.
Toti 4 am ramas muti in fata naturii. Wow!

A fost foarte, foarte frumos. Si asta e doar inceputul, abia ni s-a deschis apetitul de momente de-astea

Viata nu e doar munca-acasa-munca.
Iti trebuie doar chef de iesit, 2 prieteni haiosi si ceva mancare la pachet. Si o masinuta, fie ea cat de mica.

Maine e zi de dormit. Dupa 2 week-end-uri zbuciumate, dar grozave, e cazul :)

sala VIP de la Cinema City din Afi

Da, am fost si la VIP la cinema, in Afi.
A castigat Ursu pe Facebook o invitatie de 4 persoane la un eveniment organizat de Anidor, unde am vizionat filmul "The Grey".
Am fost cu Roxana si Andrei, cu care n-am mai iesit de mult si era timpul sa ne mobilizam.

Ne-au primit foarte frumos cei de la Anidor, ne-au facut poza la intrare, ne-au tratat cu bunatati si ciocolata la discretie. Sa nu mai zic de "all you can eat buffet" adica pe roamneste mancare moka pe saturate. Nu foarte multe feluri, asa,.. o gustare, un pateu, o prajitura, dar toate foarte, foarte bune.
Ciocolata Anidor la discretie am zis?
Super-buna.

Dupa ce ne-am indopat toti 4 ca intr-o vineri seara dupa servici am purces la film. Care n-a fost extraordinar, insa, pentru baieti, cele x portii de nachos, floricele si ce-or mai fi mancat au fost super. Nu stiu exact cat au mancat, dar cred ca au facut ceva paguba, din moment ce au rontait tot filmul si, periodic, ieseau cu randul sa mai aduca cate ceva :)
Noi am stat ca fetele in spatele lor si n-am mancat decat in limitele normalului, ca mai mult nu ne-a tinut capacitatea.
Mi-a placut foarte mult ca la fiecare scaun era cate o ciocolata Anidor, pentru fiecare spectator in parte (in caz ca cineva a ratat ciocolatele de la bar) si scaunele, care puteau fi reglate lejer pentru dormit :)

As mai merge la sala VIP, sincera sa fiu, pentru ca mi-a placut. As face o iesire de genul asta cu prietenii de ziua mea, cand sigur o sa fiu in pana de idei. Si parca merita banii. Mancare, bautura la discretie, film si gustari in timpul filmului.

Seara s-a incheiat cu succes cu planurile de week-end puse la punct. Spre munte, clar!

avem spirit de aventura dar n-avem noroc

Dupa cum povesteam zilele trecute, Ursu a castigat la un concurs un test-drive de 3 zile la Rinca si cazare pentru 2 nopti. Asa ca week-end-ul trecut, impreuna prietena mea de la munca Floricel si Nicky, viitorul ei sot, am plecat cu un BMW X1 sa ne relaxam putin.
Drumul a fost superb, cazarea ok, pensiunea era destul de noua si arata foarte bine

dar nu am stat sa ne uitam prea mult pentru ca eram rupti de foame si de oboseala. Asa ca, dupa ce am mancat ceva rapid, ne-am retras in camerele noastre. N-am putut sa nu ma minunez de patul din camera vecina care arata super (al nostru nu era asa spectaculos)

dar din pacate, lenjeria, desi arata foarte bine nu era din bumbac si cam lasa de dorit (eu nu-s pretentioasa, dar pana la lenjeria in care trebuie sa dorm).

A doua zi a fost o dimineata superba

si am profitat din plin de vreme. Dupa o plimbare pana aproape de varful Papusa, (de la care Transalpina era inchisa pentru ca zapada era neatinsa de picior de om) si poze pe varf la greu

am vizitat "Pestera Muierilor" si, nestiind exact incotro s-o luam, ne-am gandit sa urmam drumul care era trasat cu galben

traseu pe care, dupa cativa km, l-am abandonat, pentru ca drumul era foarte prost si foamea ne-a obligat sa intindem taraba si sa facem un gratar.
Restul zilei- mancare, poze, plimbare prin statiune si leneveala. Exact ce ne trebuia.

Ziua urmatoare, dupa ce ne-am facut bagajele de dimineata, am pornit spre pestera Polovragi. Care era deschisa, insa pentru ca nimeni nu a catadicsit sa ne ia banii si sa ne bage in seama am renuntat sa o mai vizitam. Mi-a parut rau pentru Floricel si Nicky, ca noi am mai vazut-o acum vreo 3 ani, cand ne-au plimbat Nasii si ne-au aratat toata zona.
De suparare si in spiritul aventurii, am trecut printre Cheile Oltetului

si am mers inainte pe drumul ala vreo 40 de km, fara sa stim exact ce si cum. Ne-a dat indicatii un nene ca ar trebui sa iesim la Voineasa. Woow, ce misto! Ce aventura!
Dupa astia aprox 40 de km, am oprit sa culegem ghiocei, exact inainte sa incepem sa urcam

Ghioceii superbi, noi- aventurosi, entuziasmati, totul perfect. Pana cand baietii si-au dat seama ca roata scotea un zgomot ciudat si ca avem pana. Si cum masina nu avea roata de rezerva,.. a trebuit sa ne intoarcem si sa speram ca ajungem pana la o vulcanizare.

Am avut noroc cu oamenii de pe drum care ne-au ajutat ca altfel, .. acolo ramaneam. Cu chiu cu vai am ajuns in Horezu, unde am gasit o vulcanizare deschisa. Ca era si dumunica si peste tot era inchis.

A fost frumos, dar si cu peripetii. E bine, ca o s-o tinem minte muult timp de-acum incolo. Plus ca o sa ne intoarcem anul asta sa vedem unde ducea drumul ala!

poze pe drum, spre Rinca

Doar cateva poze, facute chiar de mine (am talent mult sau foarte mult?) de pe drum, la plecarea spre week-end-ul cu peripetii, dar frumos, de la Rinca:

Am reusit sa surprindem apusul cu adevarat superb. Era si pacat sa nu imortalizam momentul.

Cand sa urcam pe serpentine, s-a pus o ceata de nu vedeai decat 1 metru in fata.
Bine-nteles ca am fost o Ursa stresanta si i-am facut capul calendar Ursului sa mearga incet. Ma si vedeam pe fundul prapastiei :D

Am ajuns cu bine. Eu- cu picioarele tremurande, restul pasagerilor- cu creierii varza.

Va urma..

invidia intre prieteni

Nu stiu altii cum sunt, dar pe mine ma lasa rece treaba asta cu invidia.
Adica nu ma uit in curtea altora, mai ales daca imi sunt prieteni. Sau pardon, daca imi sunt prieteni si le merge bine, ma bucur pentru ei, ii felicit. Asa cum ar trebui sa faca o adevarata prietena.
Scriu despre asta pentru ca, in ultimul timp, vad din ce in ce mai multe specimene ofticoase. Fie ei prieteni sau nu. Pe unde ma duc, dau de cate unul. Unul mai surprinzator ca celelalt.

Ultima surpriza a venit de la o prietena foarte veche si buna. La care tin prea mult ca s-o reped pe fata si nu ma simt in stare sa-i confrunt problemele.
Ei bine, aceasta prietena, pentru ca eu nu ma deranjez prea tare sa-i inchid gura fiindca ma distreaza s-o vad cum se agita, de ani de zile se intereseaza de viata mea, in cel mai mic detaliu, fara insa a oferi nici o informatie despre persoana ei, de cate ori ii adresesz banala intrebare "Si voi ce-ati mai facut?". OK, trecem peste, sa zicem ca e un caracter mai inchis.

Numai ca.
E deplasat sa zici de 3 ori ca sotul meu a mancat caca cand era mic pentru ca ti-am spus ca a mai castigat un week-end gratis la munte. In casa ta, cu gura pana la urechi si de fata cu altii.
Eu n-as spune asa ceva in veci. Chiar daca, in secret, mi-as fi dorit sa castige si sotul meu chestii.
Da, e norocos, bravo lui. Dar nu e doar noroc, e si munca multa aici.
Daca participi la 3 concursuri pe saptamana,(asa cum a incercat si ea), nu castigi nimic. Sau ai noroc si castigi, dar sansele sunt minime.
Dar daca participi la 10 pe zi, de exemplu, deja sansele cresc. Si timpul "pierdut" e mult mai mult, dar si sansele cresc. Si vorba aia din batrani cu "cine nu munceste nu mananca" e adevarata. Nu-ti pica nimic mura-n gura fara un minim de munca, orice ai face. Chiar si la concursuri.

E trist. Nu mai exista prietenii sincere, nu mai exista bucurie sincera, exista doar invidie si comparari de bunuri de genul : eu am casa-tu nu,..sac; eu am masina-vecinul nu, etc.
Oameni fara scop in viata. Care nu se pot bucura de ceea ce au, care nu pretuiesc suficient ce-i in fata lor.